câmpia se întindea
ca o femeie
soarele o mângâia
ca un bărbat
tot orizontul
privea răsturnat
cum se naște din
zi timpul trecut
cum se trece prin
viață ca
printr-o ușă crăpată
prin care năvălesc
clipele
dau buzna
câmpia se întindea
supărată
cu soarele franjuri
aruncat peste ea
doar marea pești vomita
copacii își prindeau
crengile de cer
și atârnau stingher
cu rădăcinile smulse.