alunecă în mine speranța lichidă,
cu aromă de lămâie și de mentă,
capătă energie iubirea latentă,
nou orizont de viață să deschidă.

pot cu tâmpla cerul să-l cuprind,
să simt că și norii imnuri îmi cântă,
să simt ploaia cum pâinea frământă,
ca o binecuvântare din colind.

din lacrima iertării să-mi țes zorii,
să-mi râdă în față soarele trezit,
el știe cât de mult cerul l-am iubit,
că parte din mine au fost și norii.

acum la braÈ› cu amintirile prea dulci,
să străbat lumea cu alură de bâlci.