fac aceleași mișcări, ca de obicei
mă uit pe fereastră, - plouă,
lumea pare înțepenită,
- să te văd, las pleoapele să cadă
ca frunzele toamnei îngreunate de stropi,

un vultur mă invită să zbor

nimic nu mă mișcă, nu mă-ncântă, nu mă umple,
în afară de cuvintele tale, de vocea ta, de chipul tău, de căldura ta, durerea din palme, de inima ta, bucuria ta, vocea ta, tristețea ta, cuvintele tale, suflarea ta, șoaptele tale îmi mângâie urechea, îmi inundă ființa ca un sculptor priceput care vrea să sfarme marmura, să iasă îngerii să mă ia de mână, să-mi zică: - hai copila mea, hai, să zburăm la cuib, vino la pieptul zdrobit de aer, vino,
a fost doar un vis,
începem din nou, - ține-te strâns de fiece pană,
a fost doar un vis