Văd luna-aurită pe mantia nopții
Cu stele țesute-n sclipiri argintate.
Covorul măicuței - mi-aprinde emoții -
Cu stele țesute-n sclipiri argintate.

Alintul așteaptă-n arcadele porții,
Iubire visează mândruțe curtate.
Văd luna-aurită pe mantia nopții,
Făclie sub care sărutul se poate.

Departe de martori și spaimele morții
Idila-i fierbinte o noapte-n jumate
Când zorii alungă-așteptările sorții.

Rămasă în poartă proclam cu dreptate:
Văd luna-aurită pe mantia nopții
Cu stele țesute-n sclipiri argintate.