A scos împăratul fata să se mărite
Nimeni nu voia să se ofere
Deoarece era prea frumoasă
Avea prea multă briză în păr
Care atunci când întorcea capul
Se transforma în furtună
Atunci m-am hotărât să-i servesc de iepuraș
Și am petrecut atât de mult
atât de mult încât și azi orice
distracție mi se pare de prisos
oamenii așterneau priviri calde
în fața noastră
toți cei de vârsta noastră ne iubeau
și se întreceau să ne ofere prilej
cât era omenește posibil
să mai avem o zi bună
și atunci au apărut pețitorii pentru ea
Și am plecat și eu
Am revenit la viața mea înveninată
de cărți care au mai multă
iubire
Pe care am învățat să le-o dau
într-un spagat între două coperți
la fel de mofturoase
deoarece una deschide
cealaltă destinde
brize necesare care cuprind
o lună mare care pare soare
Și loc de sperare