tu vrei
doar poezia de azi
proaspătă, sigilată, ştampilată
precum pâinea
ce vine în fiecare dimineaţă
la ABC

o cauţi, o pipăi, o apeşi
ca şi cum ar fi un sărut înainte
de mult dorita înghiţitură
îi şopteşti: te doresc!
ca ÅŸi cum ar fi un preludiu
înainte de adâncul duet
al celor mai melomane
părţi ale fiinţei

iar ea, îngăduitoare
ca o poartă ce suportă
apăsarea mânerului

sau ca fereastra
ce se lasă dezbracată
de lenjeria ei transparentă
deschizându-se, primitor,
pe matrimonialul
pat de ceaţă al zorilor

te lasă să treci,
să simţi foşnetul vechiului lan
prin care alergau
îndrăgostiţii

să guşti din miezul
dospit la umbra
zilei de ieri