Țesută din Obsesii,
Deci, și Dumnezeu este un Obsedat,


Obsesiile nu te părăsesc nici mort,
În secret, se zice că sunt ale sufletului și veci vor rămâne ale sufletului,
Dacă am putea să-l iubim așa obsedat?


Nu te teme, te așteaptă-n poezie,
Începe și scrie,
Te pupi cu ele ca orbul și scrii, scrii, te fac harnic la scris,
Trufaș, și mândru, - Te fac poet peste putregaiul pădurii,

De ce nu ți-ai scoate pălăria să te-nchini în fața ei ca-n fața unei curve faimoase?
O guști,
Îți regăsești plânsul, inima bate ca un tun,
Te salvează crăiasa, te salvează,
Nu te lasă să fii înghițit de viu ca un vierme,

Vrei să deschizi și alte drumuri, ea îți cere codul secret, Fanatismul,
Juri, și
Prin tine peste noapte râuri limpezi curg, lumea renaște,
Se zbuciumă marea, pescărușii strigă dragostea leșinată pe mal,
Te pupi cu delfinii (sunt și ei oameni),
Plângi și scrii, nu te oprești, știi bine, o secundă de îndoială te poate sugruma ca o funie aurită,
Te costă viața,
Te vaicări, te rogi, te târâi,- Putoare ordinară ridici scările templului
Fără sens,

Numai când scrii simți că trăiesc și iubești și urăști ca o lepră,
Ești călăul care își sacrifică sufletul și așteaptă laude,
Lauri,
Iar moartea, săraca, o floare amară, nu e pentru time,
Mâncată de un copil care vrea să se dea mare prietenilor