Din tine sorb ceea ce curge prin mine
Ca printr-un vad trupul râului
Ce devine din ieri mâine.

Și, curgând înspre în afară,
Îmi imaginez că mă voi întoarce
Cândva la gura ce m-a rostuit
Cu aripi ca pe o minune.

În zbor plutesc și visez că mă ridic.

Însă, pe sub aripi, aerul simt cum,
Ca între maluri trupul apei
Smălțuiește licurind
ÃŽn orizont plumb.

Tu, un gol, sorbit de ce vine.
Eu, în golul din tine, cad visând.

Spațiul ce-l beau din înalt
Ca dintr-un cuvânt
Crește în mine.