În inima Florenței, se naște un geniu rar,
Desăvârșirea însăși, ce-n arte era far -
Vestitul Buonarroti, cu glas plăcut de cello,
Toți îi spuneau cu stimă „signor Michelangelo”...

Din mâinile-i de aur ieșiră mari minuni,
Căci le-admirăm și astăzi, ba chiar cu plecăciuni!
Era colos în arte: desen, picturi, sculptură
Ori ca poet de seamă, dar și-n arhitectură...

Din marmură și frescă el trupuri modela,
Din preajmă sau din ceruri modelele-și afla;
Privirea sa pătrunde adânc și creatoare
Iar pensula sau dalta-i nasc vieți nemuritoare...

De' Medici Lorenzo, un nobil cult, bogat,
Descoperindu-i geniul, cu drag l-a adoptat
Și-alături de-ai săi fii i-au pus ca să-l educe
Pe cei mai mari savanți în științe de răscruce.

Acolo, la palat, el a-nvățat pictura
Cu maestrul Ghirlandaio ce recrea natura
Prin fresce minunate ce par fotografii,
Încât admiratorii pot crede că sunt vii.

Așa azi se explică cum fostu-ncepător
Și-a depășit toți maeștri în tot ce-i creator
Astfel, DAVID ne-apare ieșind din bloc masiv,
Măreț, viteaz și gol, dar ferm, imperativ!

În „PIETA” se-aude un strigăt de durere -
Privirea Mamei Sfinte ne-nalță-n alte sfere...
Cei ce pășesc sub bolta Capelei zis Sixtină
Stau fascinați de arta-i celestă și divină:

Tatăl Etern întinde înspre Adam o mână
Să-l binecvânteze pulsându-i viață-n vână...
Creația-n șir de scene o-admiri pe boltă sus
Și-i plină de simboluri frumoase de nespus !

SAN PIETRO, domul sfânt, mândria Romei grele,
Tot el a proiectat-o să salte pân' la stele.
În fiece detaliu, grandoarea dăinuiește
Ca simbol al iubirii ce nu se mai sfârșește.

În capitala țării inima lui s-a stins,
Dar arta sa trăiește și e de necuprins,
Căci ce-a lucrat artistul e-o jertfă cu onor
Și numele-i rămâne în veci nemuritor !

Glen Ellyn, 6 ianuarie 2025