numai cenușa are dreptul
să vorbească despre foc
numai marea despre
sufletul înecatului
numai umbra despre pasărea
împușcată în zbor

o, tu, inimă biciuită de timp
în zadar sângerezi pe aleea
unei nopți nesfârșite!

o, tu, nechezat al luminii
printre șoaptele ploii!

o, tu, coajă de pe rana absenței
invocând un cuvânt!

o, tu, floare de colÈ›
de pe stânca tăcerii,
pentru cine surâzi?

o uitare
îmi năpădește
memoria

o pădure își cheamă
visele-n scorburi
un copac își numără
inelele-n gând