dacă ar fi să tragem obloanele
să prindem soarele în ziduri
amintirile ar rămâne afară
fluturi pe stratul de humă
ne-ar asculta inimile
când acestea tresar
la adăpost de lumină
am ascunde zâmbetele înrămate
şi ridurile oglindite în ochi

dar am ales să ne ţinem de mână
să curgă izbăvirea de la unul la celălalt
în râul cel mare să se înece
ÅŸoaptele demonilor