stau rânduiți colaci
bolțiți cu lumânări, pe masa noastră,
în noi nu e nici rece, nici cald,
miroase-a tămâie
și-a lacrimi prin casă,
sleite de-un dor nesecat,

nu-i cald, nici nu ninge,
și cerul, puhav,
parcă s-ar scurge prin ceață,
parcă-l înghite pământul,

și tata-i de-acasă, de-o vreme plecat,
nu știu de mai vine,
azi, mâine,
lumânările ard