Se-nalță fum de rugă din biserici
Și muzici are-n foc de popă nasul
Da-n lume greu își face Domnul masul
Că tot mai rar sunt oamenii feerici.

De Dumnezeu își mai apleacă glasul
ÃŽn cele ce rostite sunt de clerici
Spre mâine duc în spate ani himerici
Din amintire azi purtându-mi pasul.

Iubirea-i cu păcat, pe-afară plouă
Femeie, ca-n altar să mi te-nchini
Că demonii în noapte ies din ouă.

Cu lacrimi udă-mă la rădăcini
Și-n inimile noastre amândouă
Cu sângele în taină să suspini.