trec prin deșertul amintirilor mele
ca un călător însetat de iubire
ah, de-aș putea să conving carnea că nu e carne
timpul că nu e timp

de-aș putea să trec
prin fereastra inimii mele
pentru a culege împlinitele vise
din retrăitele vieți

dar fereastra aceasta se deschide
și se închide prea repede
prin ea poate trece
doar imaginația mea

și uite așa mă trezesc privind cerul
prea mulți nori între mine și tine, Dumnezeule
prea multe păsări de pradă

îmi voi scoate inima din piept
o voi stoarce de sânge
așa cum se stoarce un burete
și voi șterge totul
să rămână doar cerul senin
și raza care să mă mângâie dimineața

trec prin poemele mele
ca o umbră ce-și caută trupul
tot ce-am scris este doar o icoană de ceață
la care se roagă ultima lacrimă