agonia english v3 |
Agonia.Net | Policy | Mission | Contact | Participate | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Article Communities Contest Essay Multimedia Personals Poetry Press Prose _QUOTE Screenplay Special | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Venus and Adonis ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2025-03-25 | [This text should be read in romana] |
În vitralii sparte de tăceri înecate, unde absența sculptează umbre,
un ceas invizibil își măsoară clipele dizolvate în praful pereților. Pe coridoare strâmte de ecouri uitate, pereții își respiră propria moarte – aerul devine miere amară, între zidurile ascunse de sensuri pierdute... Singurătatea oamenilor retrași le cântă cu tristețe o simfonie surdă, pe o filă albă scobită de haos – un alfabet de goluri crestate în solul crăpat al iluziilor dulci și false. Aceste geometrii abstracte din pustiul solitudinii lor se înfig în cer, în stelele ce le ard simultan în arhivele spațiului în timp ce omul scrie, șterge și scrie iar , rătăcind între nebulozitatea punctelor cardinale și a zecea dimensiune cosmică încă neînțeleasă de oricine. Din ferestre, nimicul se privește pe sine evoluând spre ceva sclipitor, spre un vitraliu construit din cețuri armonioase și goluri tacite care par o cetate a infinitului, vie, mobilă, sau poate o hartă de vene - oricum, o stranie cetate, unde visele se topesc fără întoarcere. Totuși, catedrala infinită a interiorului e goală, iar clopotele ei bat în sufletul tăcerii deasupra unui altar pustiu. Acolo timpul își depune totdeauna cenușa, iar noi îi ascultăm arhitectura în tăcere și în pulsația lumii intrate în ritmice debusolări cu pauze între două cuvinte nescrise care, materializate, dor adeseori sau, ca să se uite pe sine, cântă ciudate melodii abstracte în praful timpului... Singurătatea este, din când în când, un spațiu unde gândurile cresc ca plantele agățate de razele obscure ale timpului. Deseori, în inima ei apare un loc tainic unde umbrele învață să vorbească și unde visele devin rame pentru introspecție. Singurătatea poate fi și un zid întunecos care ne face să zâmbim trist când îi punem curajoși o fereastră. unde prezența ei colorează panorame inedite. Atunci singurătatea nu mai este o povară, ci o cheie fermecată care revelează secretele arhitecturii interioare; sau devine un refugiu plăcut, o oportunitate de a regăsi profunzimi, calmări și sensuri, ea putându-se transforma miraculos într-o trambulină din care am putea plonja plini de optimism într-o splendidă mare de lumini vitale, schimbându-ne brusc și pe noi în lumini spectaculoase ieșite dureros din nimfele întunericului. Glen Ellyn, USA - 24 martie 2025
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Home of Literature, Poetry and Culture. Write and enjoy articles, essays, prose, classic poetry and contests. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproduction of any materials without our permission is strictly prohibited.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Privacy and publication policy