Mă hrănesc inocent cu informație
Absurd, preiau mucegai și rugină
Fungi devin sinapse în creație
Precum un bec, falsa lumină.

De timpuriu, corodat peste putință
Vechiul eu vorbește incert
Ploaie sau furtună, ceartă spre neființă
Perindare ideologică, al sufletu-i concert.

Incomodat de propria rațiune
Zbor în noapte, gol în spirit
Înconjurat de pseudo rațiune,
Dar vine Fiul Omului vestit.

Uneori, nu sunt eu cel ce vorbește
Sinestezic, lupt și rup bucăți din mine
Sămânța lângă trunchi se ivește
Zbor în vid, mint că e bine.