La fereastră au început să dea lalelele,
Safora (saphora) și metasafora.
Tu știi că preferatele mele poartă, în cupă, culoarea roz apoi
Roșu, ca sângele așteptărilor.
În sân și în sânge este așteptarea mea,
O port visceral și trupesc.
Batasarama.
E un fel de sens, sunt florile de colÈ› de femeie care te-au capturat
Ești la fel
Dar nu pricep eu deloc
Cum prinde laleaua sau altă floare un fluierat îndepărtat, de pe lângă acești cai
Tu fluieri pe lângă cai, strigi,
Au trecut carele lungi, și este lunguiață lacrima mea.
Dar poate nu pe tine te aștept eu
Însingurată
Poarta îmi este ruptă din țâțâni de un alt bărbat.
La radiou se aud sunete îndepărtate
De vânt
Criogenie, criogenie,
Bate vântul și șuieră ca un flăcău nebun,
Bate vântul primăverii amestecat cu fulgi de zăpadă, de prin
Războaie de țesut alte războaie pe la graniți de fum,
Bărbătești și între bărbați.
Batistele lacrimilor știu cum se războiesc niște fusuri
interzise, ca prin povești,
Ce faci Iris? Mă știi?
Ea tace și nu spune nimic și mă compătimește, probabil,
În timp ce ușa pocnește la pământ.
Casa cade la pământ.
E cenușă...
Prin casa mea trece acum parcă un tren, este plin de iubire
Pentru că deja țin, în mână, iubire multă și întocmai curată.
Îl aștept.
Pe acela care îmi face ușa să dispară
O casă nouă, un fel de rânduială nouă a fiecărei hăinuțe de pe mine,
Un sunet disparat, mă întâlnesc în fiecare zi cu Iris
Și îmi spune să am răbdare, să știu,
Printre poștalioane care vin și trec, cad fulgi unul după altul în amestec
Peste lalele înflorite, nisip se risipește pe la sărutul valului,
Trecător. Trece un vânt surd, peste toate aceste lalele înflorite,
Lalele sunt amestecate fulgi
Roz cu alb,
Iar eu sunt ghiocelul iubirii mele de peste trei ani. Ninge, peste capete de ghiocei.
Hanayama,
Și peste părul meu despletit, peste trup, pe așteptări, peste ochi.