Ne trece viața, ca un nor pe cer,
acu-l vedem, acum e nicăieri,
tot așteptând să picure din el,
cât să ne răcorim nițel,
și-n locul nourilor noștri,
sosesc din depărtări alți nori,
și alte vieți se trec,
fiind cu toții-nscriși în acest cerc,
care ne dă iluzia de nesfârșit,
câți nu au încercat să depășească acest zid,
să creadă că există un alt drum,
spre alte zări,
în care oamenii-ar putea trăi nemuritori
și toți s-au rătăcit,
fiindcă drumul lor era de negăsit,
căci orișicine-am fi
și orice-am face pe pământ,
avem cu toții-un sfârșit și-un început,
iar drumul dintre ele e atât de scurt...