Privesc în mine ca într-o oglindă
tot trecutul,
pe care-l recunosc,
câtime cu câtime,
dar să mă-ntorc, să fac un pas
în urmă, este peste fire,
oricât de mult mi-aș lua avântul,
și, totodată, îl simt,
pulsând în vine,
alături de prezent și viitor,
la fel sfârșitul si-nceputul
tuturor clipelor pe care le-am trăit,
fără să pot să schimb nimic
în urma si-naintea lor,
sau poate însumi sunt privit,
din gol, ca-ntr-o oglindă,
de fiecare clipă,
fiind filmat
în funcție de fiecare pas pe care-l fac