Înfiptă-n lacrimă e-a ta tristețe
Ca un cuțit în inimă ce taie,
Se năruie pereții de odaie
În ei tu nezidită-n căi mărețe.

Suspinul tău departe se-nvăpaie
Aici singurătatea să mă-nvețe
A-mi aminti de blânda-ți frumusețe,
ÃŽn visul meu doar focul cel de paie.

A plânge doar ne-aduce împreună
Și sub o unică în zodii stea
A ne-arunca în valul cel cu lună.

O rugă-nalț spre Domnul să ne dea
Apropierea fără de minciună
Și binele în soarta noastră rea.