Nu ți-e teamă
Că în dansul fericirii
E un cerc amăgitor,
Ce te prinde chiar la mijloc
Umplându-te de fior?
E periculos de crudă
Fericirea câteodată!
Te cuprinde și-apoi pleacă,
Zâmbind galeș, tu pierdut,
Uiți de cruda realitate,
Rămânând cu-n scut de lut.
Apa vine și îl spală
Tu rămâi ca suspendat
Intre două lumi ce-ți strigă:
Rațiunea-i lepădat?!