Tu să mă ierți, că te-am iubit așa…
Și te-am uitat curând…
Dând viselor… un rând.

Tu să mă ierți, că am visat la altceva,
Din care tu n-ai făcut parte...
Eram copil și n-aveam carte.

Tu să mă ierți, că viața m-a școlit mai greu
Iar fericirea... m-a tot ocolit,
Chiar dacă nici la tine... n-a venit.

Tu să mă ierți, că scriu acum aici
Aceste rânduri, grele, negre, mici...
Ca o coloană de furnici.