Luminile serii in penumbră lucesc
Amanții bolnavi de tristețe
ÃŽntre stele departe sosesc.

Impetuoase catedrale spre cer se înalță
Pierduți in neant bolborosesc
Cîntece fară urmare cei goi de pe stradă.

Iluminați de lună și stele
Nu se gîndesc la necurmata foame
Pe care o simt dureroasă in ei.

Așa-mi vine un dor de ducă, Doamne !
Dar unde sa mă duc ?
Acasă am ajuns prea devreme
Iar de agora mi-e teamă…

Pînă la steaua mea e cale lungă
Așa că Te rog mai lasă-mă
Lîngă Tine o vreme !