am pasit firav nevrand sa ranesc pamantul
ce parea ridat de apa ce mustuise pe el
gandeam in sinea mea la curajul
ce intarzia sa apara
asa precum
raza timida de soare nu se lasa pradata

mi`ar fi placut un alt anotimp poate o alta lume
dar din dorinta mea curajul se nascuse prematur
am lasat jos piciorul dezgolit
sarutand parca pamantul rece si mut
ce doar ploaia avea sa`l lovea cu putere


am vrut sa injur cerul insa
cu ochii atintiti catre universul vestejit
am schitat un zambet firav ce avea oricum sa moara
asa ca usor usor am inceput sa dansez
topaind ca un nebun printre miile de picaturi