în românește de Paul Alexandru Georgescu

Bogatul miez al rozei sângerii
E bogăția ființei tale vii.
Lasă-ți, ca roza, inima-nvoltată.
Nu te închide, neînduplecată,

În tine. Înflorește-n joc, în cânt
Și dragostea așteaptă fremătând.
Să nu fii rozei aspră păzitoare:
Te-ar arde înfocata ei splendoare.