Când va veni cea din urmă zi
Cu bruma ei de viață-ntoarsă
Și cântectul șoptind a nou.
Buze tăcea-vor
Știind.

Și când va fi să vină ziua
Îmbătată de-a adorație
O voi jertfi, necunoscuta creație
Nimic nu e al meu acum
Văzând.

Și când râsul surd
Întunecat în veacuri
O să cuprindă neființa-n palme
Cerul, ciorchin plin de speranțe
Va coborî.

Și albele, ciudate forme
În acea din urmă zi
Mă vor privi
ÃŽn ochii goi
Iar eu...
Eu o să îmi țin
Sufletul la cer
Să-l culegi...
ÃŽn trecerea ta
...spre o altă ultimă zi.