mi-e toamna in priviri si incep
sa cada din mine frunze...
mai intai de pe umeri,
apoi de langa subtiori,
din stanga inimii inspre dreapta
dezgolindu-mi jumatate calcai,
jumatate ganduri
pana-mi ajung crengile dezvrajite
si insultator de albe

cineva ma striga pe numele de botez al
unei luni de toamna
"Brumarel", imi zice,
si-mi arunca sagalnic o raza de soare
pana la umeri,
din dreapta sufletului inspre stanga
incalzindu-mi jumatate dor
jumatate simtire
pana simt ca imbobocesc noi frunze
pe ramura uscata a
unei pleoape dezvatate cu mirarile