Nu sună nimeni în vremea dintre anotimpuri
Unde nici un cântec nu spune despre mituri
La marginea șoselei nici frunze nu mai zboară
Călătorii tineri iubesc fără de vlagă.

Eu urc în alte veacuri să caut vreo lămurire
Acestei lumi lacune, acestei vizuine
In cercul rupt al clipei cu ochi de păpădie
Să las în urmă visul și-a lui nemântuire.