Nu mă citi ! Timpul zăbavnic fuge.
Am încercat să-ncătușez clipita,
S-opresc pe-un verb privirea ta, grăbita,
Dar zborul ei necugetat distruge.

Nu-ți mai lăsa pe un sonet smerita
Și limpedea răbdare care suge
Torenți de duh ce-s gata să înjuge
Trăpașul tău ce și-a rănit copita.

Mai bine-aruncă hățul și zăbala
Și sari în șea când zări se-mpotrivesc.
ÃŽnvinge-n goana vremilor migala

De-a zăbovi la osul părintesc.
Ridică vâsla, leapădă sfiala !
Eu mai rămân. Să tac și să privesc.


23 iulie 2005