preferam să nu vorbesc pe linii nesigure
ca și cum aș fi fost copleșit
ușile se îngustau și
deveneam o țintă ușoară
cineva cinase aici
într-un moment de ironie
sărutându-mă de trei ori pe obraz
cât să nu-mi pot petrece restul vieții
în umbra altei femei

existau doar ferestre cu vitralii
tu îmi spuneai că viața nu înseamnă nimic fără glorie
îmbrăcată în altceva decât negru
uram legătura de chei
și ultimele cuvinte
am nevoie de tine
linie galbenă
dublă
în care mișcările se fac întotdeauna lent

punctul gri creștea
chemând la nesfârșit numele bărbatului
El îți dăruia o cheie
să te poți rostogoli ușor într-un inel
de parcă m-aș fi întors