Ce-i roza? Doar o adunare
De spini, de frunze și o floare?
Întâi, când am ales-o-n zori
Din rondul plin de alte flori,
m-am întrebat, ce-i trandafirul?
Unde povestea-ncepe firul?
.............
Iar el mi-a spus: ca o mandala
mi-am arătat întâi petala!
Simbol pentru perfecțiune,
Așa ieșit-am din genune,
Din apele primordiale,
Am răsărit cu cinci petale!
Sunt cupa vieții, a iubirii,
A inimii și-a nemuririi.
Am fost născut să fiu potir
Al mult iubitului Martir
Și simbol rozacrucian
Și altul mistic, feciorian.
Din rosul sânge m-am transpus
Venind la voi de la Iisus.
Ca simbol al peceții sale
Pus pe destinele astrale.
Și semn al revenirii sale,
M-a presărat pe-a lumii cale.
..............
Numele roză mi-a fost dat
De roua-ros ce-a curs odat`.
Culoarea mea trandafirie
Din sânge sfânt a fost să fie.
Căci m-am născut din albul pur,
Frunze și spini având contur.
Și te anunț că sunt dual,
Înțep, dar sunt și senzual.
Ca semn al dragostei curate
Și sentimente ce-s furate,
Din calde inimi de codane.
Dar pot să stau și la icoane!
Mă vezi la ceasul înserării
Simbol pur al regenerării.
.............
Asta mi-a spus minunea albă
Și eu l-am prins apoi în salbă
Iubitei, plin de gând curat,
Azi, trandafirul ce-am furat.