Teama firelor de ploaie,
Spală lacrimi ce-mi taie
'Naltele visări a bine,
Dar mă-ngroapă lângă tine,
Spre eternele regrete...
Nu sunt șoapte să mă-nbete,
Și nici ochi ca să mă știe...
Nu ești tu... ci durerea ce persistă
Pe un petec de hârtie,
Și deasupra-o mutră tristă
Ce așteaptă-o umbră vie...