Capela alba întunecata
Se-arata- n fata ochilor tai
Si-atât de palida asteapta
ÃŽn urma pasilor asa de grei



Si cripte negre prafuite
ÃŽn orizont se mai zaresc
Pe drumuri înca nevazute
Cararea ele-ti urmaresc


Iar edera ce-n asta vara
Crestea pe stâlpii descompusi
E moarta parca-n fiecare seara
Ca cei de-aici , de mult rapusi


Sinistre-s numele ce-s scrise
Pe pietrele de-acuma vechi
Si poze atât de-ngalbenite
Din care te privesc doi ochi


Si lumânari de mult aprinse
Mai ard plapând pân' la apus
Lasând pe veci însa nestinse
Umbrele celor ce s-au dus


Fugind , imagini se perinda
ÃŽn fata pasilor tai grei
Privirea ta mereu plapânda
Ascunde taina amintirii ei


Cum crucea înnegrita pare
De ploi si anii ce-au trecut
Se vede scrisa-a sa plecare
Si vorbe mute , vorbe ce-au durut


Si rudele acolo-s îngropate
Copii lor în alt mormânt
Dar cine-acum mai poate
Sa crute iar acel pamânt


Uitati de toti ei mai vegheaza
Cu sufletul lor înghtat
Se-asteapta-acum o alta raza
Si înc-o zi , din nou s-a luminat


Peste morminte iarba-i verde
Si iar s-au prabusit câteva cruci
Curând si cimitirul se va pierde
ÃŽn noapte cu-ale lui naluci


Timpul ce-a ramas si ce-a trecut
De-acum îsi spune el cuvântul
Caci cimitirul vechi este pierdut
Printre ruine s-aude numai vântul .