Trupul tău se dezgolește de pereții albi ce mă-nconjoară
Luna mângâie vântul ce se pierde prin al tău gând
Un luceafăr stingher spre abisul monolit zboară,
O stea se prelinge pe cer, buzele-ți sărutând.

Aș vrea să fiu liber ca o sclipire de stea,
Sau ca o adiere de vânt diafană,
Aș vrea o rază de inimă numai a mea,
Dar sunt captiv sub a inimii-ți sutană.

Sunt captiv a tot ce reprezintă ființa ta.
Sunt captivul aerului ce-l respiri,
Dacă tu ești cer, eu sunt o stea,
Dacă tu ești ochi, eu sunt priviri.

Dacă tu ești o mare, eu sunt un val rătăcit ca o umbră prin lumină,
Sunt captiv între patru pereți, iar ploaia îmi este clepsidră,
Sunt captiv în sufletul tău părăsit de petale ce suspină
Și ultimul trandafir roșu se stinge, lăsându-mi viața aridă.

M-am rătăcit într-un crepuscul de-amor
Căutând un răsărit de soare,
Sorbindu-ți frumusețea prin fiecare por.
Aș vrea să fug, dar simt a inimii-mi chemare,

Să rămân etern în dulcea captivitate,
Să te ador , al inimii mele astru ceresc,
Să coc fructele necoapte,
Și ca un nebun de-amor să strig “Te Iubesc”.