În spatele găvanelor ochilor mei
E un hău atît de adînc
De negru, mat și flămînd,
Încît sufletul meu
Se mărește mereu..strălucind
Rotund și plăpînd,
Rapid ca un gînd..
Lumina din el mă trezește, crescînd,
Și-mi trece prin ferestrele ochilor cînd..
Drumul din fața mea e prea hîd
Iar găvanele ochilor mei plîng..
Cu mîinile încrucișate, în brațe mă strîng,
Cu sufletu-n drum, luminez..pînă ating
Pămîntul, cu razele-mi prinse de frig
Și-ajung rînd pe rînd, să colind
Potecile vieții ce mă surprind..
Cînd nu mă lovesc totdeauna de zid
Și umed, obrazul, de rouă îl simt..
Iar găvanele ochilor mei..în lumină..
Se închid.