îmi iubesc fiecare deget cum un copil sânul mamei
viața e lapte șiroindu-mi pe barbă și piept
tata avea întotdeauna unghiile netăiate și negre
pășea când pleca din casă cu dreptul
mereu cu piciorul drept

în fiecare an pleca tata
de venit nu venea în fiecare an
uneori devenea mai înaltă zăpada
ce-mi îngropa orizontul la geam

tălpile i-au rămas conturate în alb
sau numai gerul își râde în țurțuri de mine
luna pe cer dă din coadă zburlită
și latră spre mine a câine