se pleacă firul ierbii a negație
cern fluturii albă lumină
cântecul greierilor urcă spre moarte
și scara cerului e atât de albastră

curând umbrele moi ale serii
și secera lunii grumazul ne-nclină
plutim dragostea mea între noi
culoarea ochilor tăi și a toamnei

barca se-nclină a jertfă căci peștii
ne-au ros demult vîslele
iată aproape capătul rîului
fără întoarcere