dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros
cât de plat sună ca și cum aș face plajă încontinuu
din fericire Raiul există și aici la Trei Butoaie
nisipul se odihnește printre cutele pielii
toate membrele par greoaie
până când descoperi misterul femeii
cum te ridică ritmic până la ploaie
mare și încovoiat
curcubeu agățându-se de Soare
prinzând stavrizi la țaparină
cu pletele ce mulinează căluți de mare

am mai pierdut o vară cu sufletul pe buze
rostindu-ți declarații cu rost de evantai
pentru o seară
voulez vous danser avec moi?
vino-ncoa’ te voi iubi și cu umbra
vom face ménage à trois
Luna se va dezbrăca în fața noastră
marea va încremeni într-o oglindă albastră
care-i cea mai frumoasă fotografie
a plăcerii imortalizate
surfing pe un val de sudoare?

tremură aerul într-o briză ușoară
răsfirându-ți părul într-un miraj auriu
picioarele-compas măsoară cercul dragostei
săgetat de un amorezat
ce a prins curaj de la o sticlă de vin roșu
și am plecat secat
cu gâtul răsucit
scurgându-se sângele
pe buzele fierbinți ale comorii tale
inepuizabil de primitoare
acesta sunt eu iubire
cel mai timid dintre pământeni
levitez deasupra aurei tale divine
așteptând al doisprezecelea ceas când limbile
se vor uni într-o nesfârșită poftă carnală
și voi vibra ca iarba-fiarelor atinsă de rugină
melancolic de alcoolic și bucolic de parabolic
ca infarctul salvat de o pilulă de aspirină
cel mai ieftin medicament este o fiolă de morfină
în vena înțepată de colții tăi de felină
o iau razna
copiii cresc felii de mandarină

dintre toate femeile te-am ales pe tine
o picătură rece de rouă ce aștepta să fie toridă
dorință candidă splendidă
perplexă complexă
un été inoubliable
le someil d’un ange et l’amour d’un diable
je me demande qui je suis?
un pierde-vară
nu știi
lumea este chioară
și nu vede că am o inimă ce bate în ritm de fanfară

nu mă opresc iubito
tânjesc să trăiesc pentru a doua oară
în mijlocul infinitului ce și-a deschis porțile umede
mi-au mucegăit picioarele și tot mă zbat ca un miceliu
ieșind la suprafață pălăria de soare
a unui pierde-vară

te iubesc
știu sună plat dar am prins rădăcini de colții-babei
tu trebuie să pleci sezonul e pe sfârșite
o înțepătură te oprește și întrebi nedumerită:
cine ești tu mărăcine?
răspund: același pierde-vară!
nu-mi amintesc de tine
anii se măsoară în primăveri
în rest totul este întâmplare…

dintre toate anotimpurile l-am ales pe cel mai călduros
am făcut noduri la încheieturi, la mâini și la picioare
m-am îngropat sub toamnă, iarnă, primăvară

de ce oare
iubesc să fiu din nou un pierde-vară?