Ieri am ținut viața în brațe
Și ea pe mine.
Are o culoare nedefinită încă,
Dar se va inventa într-o zi cuvântul care s-o descrie,
Sau poate nu.
E luminoasă și caldă...
Dar și când își descolăcește brațele de pe mine,
ÃŽngheÈ›...
Se întunecă totul...
Se prăbușesc munții
Și valurile se intețesc.
Încerc să o strâng în brațe,
Chiar dacă ea îmi dă drumul,
Dar îmi alunecă.
Profită de transpirația mea
Și mi se strecoară printre degete.
Tremur deja...
Nu știu de ce...
De frig?
De frică?
Numai ea poate să-mi spună,
Dar n-are s-o facă.
E prea mândră.
Dacă voi găsi vreodată răspunsul,
Va fi tot de la viață,
Dar nu de la asta,
Ci de la cea de dincolo de lumina de la capatul tunelului.