la buzele mării am învățat să sărut
și totul în jur a rămas amuțit un minut
m-am învârtit pe călcâie
până când picioarele mi-au luat foc
dorințe, dorințe
ce nu voiau nicicum să dispară
fugeai, fugeam cu Soarele-n zenit
gelos, Pământul și mai cu zor s-a rotit
să nu ne vadă, în plină zi, regăsirea

desenam inimi pe toate urmele
mesaje, pasaje, vestale, piedestale
le săgetam și sângele curgea-n pocale
mă îmbătam ca musca de oțet, agale

pașii îmi sfârâiau pe nisipul fierbinte
făceam doi metri înapoi și unul înainte
corpul meu întreg parcă era o torță
dar mă ținea pe loc nemaivăzuta forță
întindeam degetele ca un balaur cu zece capete
Soarele, nepăsător
începea spre alte ținuturi să scapete
---
îmi doresc să ne mai întâlnim o dată
așa cum merităm
și cum visăm:
la buzele mării am învățat să sărut
chiar acum voi da Pământul
înapoi un minut