mai pot să vreau mai pot să pot
mai umplem însetați pahare
un pictor viu cu bascul mort
ulei să-și strângă-n calendare

am scris din nou n-am scris nimic
am rupt în dinți alcool de slove
și fiind femeilor părinți
ne-am adâncit în rai de vorbe

aproape ca un negru zeu
materiei pe masă capu’
i-a muruit profund și greu:
- bătrâne, suntem beți, la dracu!