susură ora prin meandrele nopții
copaci singuratici își leagănă cerul
cuprins între crengile goale ca morții
și-i ghear-ascuțită de furie gerul

o gură de fiară-și înghite festinul
cu colți de lupoaică ce carnea-mi strivesc
în ceasul acesta îmi caut destinul
păzit printre stele de-un cerber ceresc

macar daca ora îsi merita timpul
iar trupul durerea m-aș face că dorm
dar nu! sângerarea-mi dezvăluie gândul
și fiara înghite brațe-ntinse spre țărm

a fost înc-o noapte cu vise absurde?
mă legăn cu brațele-nchise și-aștept
în albul lacteei privirea se-ascunde
și-un colț rătăcit coapsa-mi ține la piept