În mine o caut și vântur stingher
Cocoțat pe tuplina ispitei de ieri
Tot viermui și viermui meschin, în zadar
Ronțăind din catharsis călare pe zar

Sedus șerpuiesc prin elipsele ei
Preaplecată jivină cu rât rotofei
Mă rod și mă scurm în ședințe, doar doar
Răsări-va surâsu-i din glodul amar

Sunt ceas fără limbi ticăind inconstant
Sunt străjerul livezii și-al humei amant
Mușc măr după măr scormonind în zadar
Târâciune bolnavă tânjind după har

Crepuscul sordid – semn al Erei de fier!
Obscen supurează livada de meri!
Născut ne-ntrebat – plod al florii e ieri!
Boț rânced de humă-scăldată-n mister!

În veci căuta-voi în van, fără zei
Întărit doar de hybris, pe urmele ei
Dezlegat de căință, parfumul i-l cânt
Ea idee – eu trup – ea miraj – eu pământ.