Doamne, ia-mi ochii înapoi
și dă-mi-i pe-ai Tăi!
Poartă-mă orb prin zăpadă,
desculÈ›, surd, vinovat,
arde-mi brațul ăsta care a tras în fluturi,
victime colaterale!

De ce fiecare drum pe care îl fac
e un nou război?
Am plecat iubindu-ne doi...

Lăsați-mă să trec,
Culegeți suspine, luați-vă temperatura,
pentru că acesta încă nu e războiul vostru,
dar va fi
într-o zi, când vor fi ruginit armele.