Sub crusta clipei se frământă jarul,
Ura și scârba colcăie și sfarmă.
Un glonț ascuns în ruginită armă
Sloboade foc, să-mi biruie hotarul.

Sub zid adânc e mult prea multă larmă.
Gonește aprig, furtunos, ogarul,
S-aprindă-n sânge vlăguit amnarul
Și-n gongul spart să bată de alarmă.

Gonesc sub pleoape neatinse mrene
Și vipera mâniei s-a zbătut,
Mușcând din carnea ațipită-n lene.

Dar otrăvind sfiala-n nevăzut,
Pe drumul umbrei răscolind prin vene
Se-njgheabă lumi de care n-am știut.


26 martie 2005