Maestru fin, cu dalta fermecată,
Tu exiști aievea și în gând,
Iar pentru admirabila ta artă
Ești dorit oriunde și oricând.

Cioplești cu dibăcie-n lemn și-n piatră
Cu simpla daltă dură de oțel,
Menții să ardă-ntruna focu-n vatră
Și orice lucru-l făurești cu zel.

Sculptezi cuvinte și creezi o artă,
Hrană de suflet sau frumoase flori,
I-aștepți ca mama pe feciori la poartă,
Pe scumpii și iubiții cititori.

Maestru fin, cu dalta fermecată,
Tu exiști aievea și în gând,
Inspirat de muză, de așa artă -
Suflete ca torțele se-aprind.