Iubito,
m-ai împins
spre nebunie.
Dar am alunecat
pe-o coajă de conștiință
și am căzut
pe gânduri
si m-am lovit la cap.
Și, de durere,
imi lăcrimează ochii minții

Sunt internat acum,
iubito
la secția
sufletelor frânte...
Coleg de suferință
mi-e un cuc
ce se tot plange
că e singur.

Iar tu, iubito
să mă vizitezi
în fiecare zi
din fiecare lună
să vii,
sa imi deschizi fereastra
la salon...
să ma convingi
c-afară-i vreme bună.

Și să îmi aduci flori
și banane
și reviste
cu-integrame-
cuvinte-ncrucișate
de iubire...
Să vii,
să ma servești ca pe un rege
cu apă plată
de la robinet
să pot să-nghit
amarele pastile-
amestec omogen de fericire.

Și-abia apoi
o să am dreptul
să mă vindec...