ce frumos e ca din când în când să te mai îndoiești
să crezi că n-o să mori niciodată
să crezi că toate durerile au fost plăceri

plec în lume căci mi-a venit vremea
îmi țin îndoiala la piept ca un scut
o plapumă a sufletului meu mult prea fraged

pe stradă văd un cerșetor, îmi face cu ochiul
și-mi spune să stau liniștită că-i fericit
îmi dă o bancnotă de-o sută