Ecartamentul meu
de cale orală,
are o sorginte
viscerală.

Roțile limbii
își dau silința,
pe șinele spuselor,
cât e putința.

Să ducă cu aria
cea pierpătrată,
rostogolirea fonică
ce-mi este dată.

Vagoanele-s pline
de cei cu bilet,
din gările sufletului
meu cel concret.

Þin osiile-n spate
serioase demersuri,
și se flambează
de unele sensuri.

Locomotivele trag:
vocale, consoane,
ideile ascunse
îmi stau pe tampoane.

Se duc decibelii
de sare și miere,
l-abatorul urechilor
pentru tăiere.

Șuieratu-n exces
își cere uneori scuze,
oprind garnitura
în depoul de buze.

Se-ntâmplă revizia
în seara dorită,
prin tăcerea ajunsă
subgabarită !