Noaptea va începe.
Tu vei fi gardian
sau îmblânzitor de șerpi,
eu mă voi revolta
sub hipnoză.
Unul din noi va fi aer,
altul foc
întețit de vânt, cu migală.
Mă voi răci într-o statuie,
te vei prelinge
ca o mâzgă duioasă
pe torsul meu.
Va fi o boare parfumată
sudoarea
de bărbat ce ți-o porți cu mândrie.
Se vor auzi gemete,
clopote de biserici
pângărite.
Poate voi striga
într-o albă nebunie
de lebădă.
Îmi vei despărți gura
de-a ta,
lăsând lângă ureche
cercelul călduț.
Voi încolți, roditoare,
iarbă înaltă,
să-mi caut poteci.
Tu, trubadur
cu chitara
în geometrii lustruite.
Lumina artificială
va rezona pereții,
privindu-se unul pe altul,
dezgolind
strâmtoarea spre mine.
Prin ferestre
va răzbate
neascultarea trupului meu
sprijinit în tine.
ÃŽmi vei spune atunci
că tocmai
am petrecut o scenă de dragoste.
Voi alerga stupid de grăbită
la duÈ™.
Doi străini,
neavând la ce privi înapoi,
într-o odaie
la numărul 22.